Jumătatea însorită a Italiei | Niciodată n-am făcut dragoste în poziţia asta


Nu-mi explic de ce nu-mi amintesc nimic, nici de la început, nici de la mijloc, nici de la sfârşit, de parcă aş fi fost adormit şi anesteziat. Poate că m-a hipnotizat? N-are cum ea să se priceapă la aşa ceva! Categoric, nu mi s-a mai întâmplat niciodată ca, după, să nu ştiu când şi cum am avut orgasm, chiar să fi fost unul dintre acelea chinuite, cum se întâmplă uneori atunci când, fără să-ţi dai seama cât eşti de excitat, doar prinzi de veste că mai ai un pic şi, dintr-o dată, te ţii din toate puterile, însă tot degeaba, te-ai pierdut, e ca atunci când eşti obligat să alergi la toaletă şi, în faţa pisoarului, până să deschei nasturii sau să tragi fermoarul, scapi fără voie un jet fierbinte şi acid. Pe urmă, chiar dacă te uşurezi pe îndelete de toată încărcătura, eroarea s-a produs, rămâi ud în chiloţi.
Ea, mai departe, nu spune nimic, ar fi foarte greşit s-o întreb? Dintotdeauna mi-am spus că, oricât de încrezător vei fi fiind de ce-ai făcut, e lipsit de eleganţă s-o faci să te laude. Dacă ţi-o spune ea, da, însă dacă nu… Până şi o gospodină, după ce-ţi pune în faţă o ciorbă, e bine să i-o apreciezi de la primele linguri, dacă realmente este cazul. Dacă nu, o înghiţi cu noduri, până ce se sleieşte. Bine, asta în afară de situaţia când ai avea un alt interes şi o lauzi făcând pe nepriceputul, adică temându-te că te va lua şi de prost, uite, acesta habar n-are ce gust trebuie să aibă o ciorbă corectă, se bucură la orice zoaie. Ca şi cum o femeie ar simula nu orgasmul, ci chiar plăcerea minusculă, frecţie la picior de lemn. Nici erect n-ai izbutit să fii, însă ea deja a ţipat dându-şi ochii peste cap, oh, oh, vai. Ai fost delicios, iubitule, voi mai vrea o porţie, poate că săptămâna viitoare, marţi e OK?
Iată că, totuşi, ea începe a spune. Din aceeaşi poziţie, cu spinarea la mine, făcând să-şi târâie sandalele pe gresie, doar întorcându-şi puţin capul către mine, de fapt către fereastră. Cred că, printre perdea şi draperie, inspectează cerul. Nu, azi nu va ploua. O parte din mine – a început ea să spună – ar vrea să creadă că n-a fost nimic, că ne-am înşelat şi unul, şi celălalt. Nu sunt sigură dacă te-ai ridicat, acolo, după paravan, de sub cearşaful tău, dacă te-ai arătat, gol, aici la mine şi dacă eu ţi-am făcut semn să vii lângă mine şi să te acoperi cu cearşaful meu. Nu-mi amintesc dacă cearşaful meu era umed dinainte sau s-a umezit după aceea. Nu-mi dau seama dacă, dedesubt, eram goală sau dacă m-am despuiat după aceea. Ar fi cu adevărat îngrozitor dacă ne-am şi sărutat, de peste un deceniu nu mi-am mai dorit să sărut un bărbat. Oare cine a început, cine a pus mâna dintâi şi unde. Nici nu mai ştiu cum e să faci dragoste. De fapt, ce vorbesc, nu la cum e să fac mă gândesc, ci la a mă gândi dacă să fac, cu cine, de ce, cum se va întâmpla, cum va fi, asta ar fi ideea. Şi e cu totul de neexplicat că nu ştiu nici ce-am vrut, nici dacă mi-a plăcut, măcar puţin, măcar zece secunde. Bănuiesc că nu m-ai forţat, am vrut şi eu, aşa-i? Aşa ar fi fost frumos să fie. Dar o parte din mine ar vrea să creadă că n-a fost nimic, dăi un semn, te rog, acelei părţi din mine, că e aşa cum zice.
S-a ridicat brusc în picioare şi, tot cu spinarea la mine, ducându-şi ambele braţe în faţă, a început a se pipăi pe pântece, între picioare, pe coapse. Numai un pic transpirată, altfel nicio urmă, a zis ca pentru sine. Ai vrut poate să mă fereşti şi nu ţi-ai dat drumul în mine? Atunci de ce m-ai întrebat de risc, ţi-a fost frică să nu fiu cumva bolnavă? Nu cred, nu mă simt, nu mă ştiu; de fapt, despre asta nu se ştie niciodată.
Să ne înţelegem, i-am zis, pe când ea continua să nu-şi arate faţa, acum cu braţele veştede pe lângă trup. Eu asta ştiu: zăceam în patul meu, ascultând muzică, iar tu te-ai apropiat, goală, mi-ai întins mâna, m-ai ispitit, m-ai tras în patul tău ca pe un adolescent. Însă acolo nu mai ştiu ce s-a întâmplat, deşi m-am străduit să-mi amintesc. Iată, dacă închid ochii, mă văd ori în genunchi, între picioarele unei femei uscate, cu sâni de băiat şi părul vopsit în mai multe culori, ori mă văd întins cu faţa în sus, iar o femeie cu spinarea ta, chiar cu aluniţele de pe spinarea ta, se leagănă între picioarele mele; e clar că nu eşti tu, această femeie are părul mai lung, şaten deschis. Aşa-i, e imposibil să fiu eu aceasta, deşi aluniţele…, spuse ea. N-am făcut niciodată dragoste în poziţia asta, nici nu mi-am închipuit că există, că e posibil astfel. Eu sunt o femeie veche, dintre cele care stau şi aşteaptă. Te cred, i-am zis, însă, dacă tot nu ne amintim, nu ar fi posibil să se fi întâmplat tocmai într-un chip care nu ne stă în fire? | D. Cassian

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s