Beatris şi fântânile aurii | 11. Ţi-a plăcut? m-a întrebat ea îmbujorată


Nu mult mai târziu, tot în acea seară, după ce m-am aşezat iar, Lala mi s-a postat în faţă şi – ca şi cum ar fi fost singură iar ea s-ar fi pregătit poate de culcare – şi-a dat peste cap bluza, rămânând într-un maieu alb, băieţesc. Şi-a lăsat să-i cadă fusta, repede, aşa de repede încât mai întâi n-am fost sigur dacă între picioare, pe ciorapii ieftini, de culoarea piciorului, ar fi avut sau ba o pată de cam un buric de deget. S-a aplecat, legănându-se, scoţându-şi ciorapii cei ieftini, rămânând doar în nişte chiloţi alburii, aproape vineţi, pe care n-am fost foarte sigur dacă, jos, aproape între picioare, sunt pătaţi, umezi. Căci repede a acoperit locul acela cu mâna sau, mai bine spus, cu un obiect din colecţia sa, obiect care îndată a prins a bâzâi şi a lumina printre degete.
Uite, aşa fac!, mi-a spus ea, cu ochii închişi, zâmbitoare. Îi recunoşteam zâmbetul ochilor pe sub pleoape. A bâzâit obiectul acela preţ de aproape un minut, după care, brusc, femeia l-a îndepărtat şi s-a acoperit mai întâi punând un picior asupra celuilalt, aproape cu graţie de dansatoare. Pe urmă a fugit într-o odaie alăturată, de unde s-a întors acoperită de un capot.
Ţi-a plăcut? m-a întrebat ea, îmbujorată, făcându-mi semne să-i arăt dacă mi-a plăcut într-adevăr. Adică a vrut ea să-i dezvălui dacă i-a plăcut penisului, dacă s-a întărit şi s-a îngroşat. Aşa era, se vedea prin pantalon. Dar nu i-a fost de ajuns, ci m-a rugat să mă las pe mâinile sale, chiar aşa mi-a spus, să tragă fermoarul şi de pantaloni într-atât încât să-i fie lesne să atingă cu degetele şi să adulmece.
Pe când eram astfel în mâinile sale, Lala mi-a reproşat – zâmbind şi roşind totodată – că ştie ea că, în urmă cu nişte săptămâni, în vestiarul doamnelor, i-am pus-o Diţei, o fetişcană de vreo 20 de ani, amanta oficială a unui maistru. Şi neoficială a oricui dorea, căci mai întâi Diţa era foarte doritoare. Aşa-i că n-a fost nimic, aşa-i că n-a însemnat nimic? a ţinut s-o asigur Lala, totodată cerându-mi să-i povestesc, cu detalii, cum a fost.
Eram cam încurcat, nu ştiam ce să-i spun femeii care mă ţinea mai departe între degete. Mi-ar fi plăcut să-i zic şi nu. Ea mi-a făcut semn să vin, am recunoscut, mi-a luat-o în gură, mi-a supt-o până ce s-a făcut cum trebuie, apoi i-am băgat-o. Mi-a strâns-o ca la şurub, în juma’ de minut m-a stors de tot…
Vezi, vezi…, îmi spuse Lala cu reproş. Vezi? Iar ochii săi se îndreptau în clipa aceea asupra petei lucii de pe chiloţii mei. Pată pe care n-am ştiut cum s-o ascund. | EF

Reclame

2 gânduri despre “Beatris şi fântânile aurii | 11. Ţi-a plăcut? m-a întrebat ea îmbujorată

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.