Eda cea fără de urme | Şapte

Seara am rămas la o stână, fiind bine primiţi, ospătaţi iar apoi cazaţi într-o colibă, cu pat compus dintr-un aşternut de cetină şi paie peste care era pusă o pătură mirosind a cal. Gazdele noastre erau trei bărbaţi, starostele şi cele două ajutoare ale sale, primul fiind un bărbat tânăr şi forţos, sub 40 de ani, iar ajutoarele un băietan de vreo 17-18, cam mut de felul său, şi un ins aplecat de spate, de peste 65, hâtru, bun de glume.
După ce-am mâncat cu toţii, împreună, brânză, frigărui şi mămăligă, după ce-am băut cu toţii o ţuică slabă şi un vin acid, noi ne-am retras în coliba noastră, cu ochii la focul în jurul căruia gazdele încă rămaseră, sporovoind prostii.
Astfel, pe rând, am putut urmări cu maxim interes cum…
Mai întâi apăru o femeie ce ni s-a părut cam trecută, în straie aproape folclorice, care ceru şi primi brânză, dar mai întâi fu ospătată şi ea, totodată dând peste cap câteva palice de rachiu. Starostele o aţâţa, o trase de fuste şi-o pipăi în sân. Dar când fu s-o înduplece de tot, o îndrumă alături, spre băietanul care, prăvălit pe iarbă, scoase din pantalonii murdari o monumentală sculă, înaltă şi tare, de ziceai că, strălucind în lumina focului, este din lemn de ulm lustruit. Fără de nicio ruşine, femeia îşi sumese fusta şi se lăsa în scula aceea, scâncind. Ceilalţi, starostele şi moşul, n-aveau treabă, nici n-o priveau, însă ea şi el, ei, îşi văzură de lucrul lor până ce, pare-se, femeii îi fu destul. Se puse pe picioare aproape că tremurând, îşi trase fustele şi le netezi cu palmele. Plecă… Pe când, în urma sa, şi găliganul se ridică ţinându-şi într-o mână mândreţea de sculă la sclipirile flăcărilor. Şi-o frecă astfel povestind celorlalţi cum i-a fost, cum că Saveta fu uscată, neîncăpătoare şi scurtă, dar dorită şi bună-n carne. Cică o făcuse de se pişase pe ea femeia, însă asta nimeni n-avea să ştie precis.
După care, din întuneric, se ivi o nevastă încă în floarea vârstei, într-o rochie înflorată. Întrebă de unul Pătru, despre care bărbaţii dădură din umeri; bărbatul acela fu pe-acolo pe la amiaz, dar se duse cine ştie unde. Moşul se puse a se hlizi, zicând că dacă Pătru nu-i, iar putea ţine chiar el locul, la care nevasta îl înjură, cerând şi ea de băut. Luă direct din sticlă, iar la puţin timp după asta se muie, se lăsă umblată pe sub rochie de moş, după care se duseră amândoi ceva mai departe. După vreun sfert de ceas se întoarse numai moşul, povestind că femeia plecă în sat. | EF

Eda cea fără de urme | Cinci

Din următoarea zi, fără să ne înţelegem, am căutat şi eu, şi Eda, să facem pereche în noile călătorii de cercetare. Sorţii ne-au surâs până acolo încât, doar noi, astfel, a trebuit să urcăm prin pădure spre un cătun şi să rămânem peste noapte acolo.
Am mers când ţinându-ne de mână, când eu dându-i calea şi urmând-o spre a-i admira fesele rotunjindu-i-se în blugi. Parcă eram de când lumea o pereche, astfel că, atunci când i-am zis că rămân dinapoi spre a uda un pin, ea s-a întors, s-a apropiat şi (vorba vine) m-a păzit… să nu mă vadă ursul. Iar după ce mi-am scuturat-o, a venit alături să mi-o atingă şi să mi-o laude, să mi-o preţuiască… Spunându-mi că am scula „numai bună” de groasă, aşa cum „orice fată şi-ar dori”. Mie nu mi-era pe deplin clar că aşa ar fi, însă atunci Eda a vrut să pună mâna, să mi-o ia în mână, s-o cerceteze şi s-o facă tare. Mi-a zis (cum nicio femeie nu-mi zise aşa până atunci) că, avându-mă între degete, se simte foarte bine şi că abia aşteaptă prilej să mi-o folosească.
Peste vreo jumătate de ceas şi Eda mi-a cerut să ne oprim. A rămas lângă mine, şi-a tras blugii spre genunchi, s-a încovoiat înspre înainte, slobozindu-şi jetul puternic spre înapoi. N-am rezistat şi i-am zis că deunăzi n-am vrut să mă uit, dar că atunci, la baie, am văzut-o cum a stropit pe haine şi pardoseală. Dacă aş fi ştiut că-ţi place, mi-a răspuns Eda, aş fi venit imediat în cadă, să te stropesc pe burtă şi pe picioare. Eu încă nu pricepeam dacă mi-ar fi plăcut ori ba, însă am reţinut ideea… Mi-a plăcut să te văd aşa, speriat şi albastru, mi-a spus ea. Mi-a plăcut să te simt aşa, caldă şi moale, i-am răspuns eu… | EF

Eda cea fără de urme | Trei

Curând Eda era lângă mine, peste mine şi mă ajuta să o ajung mai bine, mai repede s-o ating şi pe sâni, şi sub fusta scurtă şi strâmtă de blugi. Mă voia, mă dorea… sau doar mă încerca?
Dar Eda chiar mă săruta cu buze arse, uscate de sete şi totodată fierbinţi. Pe de altă parte, ca şi cum ar fi continuat să dansăm, cu un genunchi mă căuta între picioare, mă presa. M-a încins aşa de repede şi aşa de tare încât, fix atunci când am izbutit să-i ating păsărica, abia mă mai puteam să mă ţin. Pipăind-o, am înţeles că purta atunci chiloţei dintre cei mai curând simbolici, care îi despărţeau buzele intime, lăsându-mă să ating un perişor des şi aspru, pe care doar îl bănuiam a fi arămiu.
Cu priceperea pe care i-o insufla dorinţa, Eda, călărindu-mă, mi-a tras de pe mijloc pantalonii de trening cu tot cu chiloţi, căutând febrilă să-mi pună scula fix acolo unde stringul îi curma labiile. Şi… oh, mi-a fost destul să ne atingem şi cu deznădejde să realizez că numai atingerea aceea mi-a provocat descărcarea. Nu am simţit plăcerea, căci eram realmente dezolat. Iar fata, simţind imediat cum am murdărit-o, a chicotit şi m-a sărutat cu încă mai mult foc, gângurind cum că apreciază cât de mult o doream…
Însă deoarece ea era pe departe de-aş fi stins dorinţa, mi-a călăuzit o mână astfel încât s-o pătrund cu degetul mare. Până atunci nu ştiam să procedez astfel şi îndată am recunoscut că îmi era bine să mă aflu cu degetul respectiv în vaginul ei moale, umed, receptiv.
Degetul îmi intrase adânc până acolo unde i-a fost posibil, iar muchia palmei şi celelalte degete îi cuprindeau fesele. Spre plăcuta mea surpriză, ce avea să mă întărească de îndată iar, degetul acela tare, prin mucii vaginului, avea să simtă pe rând şi dimpreună striaţiile intime ale organului, pereţii acestuia palpitând, adâncul acestuia care parcă se apropia spre a fi atins anume. Eda m-a călărit astfel îndelung, preţ de preţioase minute în timpul cărora mi-a sărutat umerii şi gâtul, mi-a şoptit vorbe fierbinţi şi de neînţeles sugându-mi lobul unei urechi. La o vreme, strângându-mi bazinul între genunchi, Eda m-a strigat pe nume, spasmodic mi-a cuprins degetul umezindu-mi-l cu noi lacrimi intime, m-a muşcat de ureche şi mi-a dat voie ca, pe lângă aţa udă a chiloţilor, să intru cât se poate de mare de tare şi s-o umplu. Suspinând, gâfâind, cutremurându-se…, Eda mi-a cuprins în spasme tăria spre a domoli-o apoi în câteva secunde, după care am atins-o profund şi-am umplut-o de spermă nouă…. | EF

Eda cea fără de urme | Doi

…Pe Eda am revăzut-o seara, la masă, am cinat împreună la cantina minerilor. De fapt, atunci i-am aflat numele. Iar de atunci am început s-o văd şi s-o pricep, cum că avea păr şaten vag roşcat, prins într-o codiţă scurtă, şi că avea ochi căprui, o privire veselă, avea dinţii de sus mai scurţi şi mai rari, iar sânii săi fragezi şi necrescuţi dădeau un contur frumos tricoului alb pe care îl purta.
Abia cu acest prilej am stat de vorbă, am flecărit, constatând cu plăcere că fata mi se apropie, ar vrea să-mi intre sub piele şi în suflet. Iar eu eram pe cale s-o ascult…
După ce s-au strâns mesele n-am mai plecat repede la dormitor, aşa cum procedam în alte seri, ci m-am dus la dans, în clubul muncitoresc, dansând cu cine?… Cu Eda! Mi s-a agăţat cu braţele de gât, şi-a turtit sânii de burta mea, ba chiar căuta să mă atingă între coapse ridicându-şi un genunchi.
Mai târziu, după ce ne-am urat noapte bună, am ajuns primul în camera goală (cei trei colegi erau la club sau…), m-am întins fără pic somn în patul meu, încă mă gândeam la ea, imaginându-mi-o în fel şi chip, agăţându-mi-se de umeri şi gât, înălţându-se ca să mă sărute…
Iar pe când tocmai o visam cu ochii deschişi, chiar pe ea am văzut-o intrând printr-o fantă de lumină, căutându-mi patul şi chicotind. | EF

Eda cea fără de urme | Unu

…Nici nu-mi dau seama exact care mi-e prima amintire cu Eda… O fată pe care şi eu, ca şi alţii, nu ştiu de ce, o vreme am ignorat-o, parcă nici n-am văzut-o, deşi se afla acolo. Parcă nimeni nu se apropia de ea, ca şi cum ar fi fost urâtă ori proastă; ca şi cum ar fi fost totodată proastă şi urâtă…
Nu-mi mai amintesc ce supărare avu ea într-o noapte, că am găsit-o în holul căminului covârşită de tristeţe, plângând în hohote. Mi s-a muiat inima de jalea ei şi am îmbrăţişat-o, am calmat-o. Atunci sau după aceea am reţinut că era destul de scundă, că are faţă de asiatică, de asemenea că e oarecum plinuţă, fără să fie evident grasă, cu spinarea lată şi cu un fund mai mare decât cel care i s-ar fi potrivit staturii sale. Am reţinut că în noaptea aceea era îmbrăcată într-o rochie subţire şi strânsă pe corp – poate că albă cu nişte desene –, rochie care i se ridicase pe coapsele pline aproape indecent de sus. Însă pe moment nu am înregistrat toate datele…
Curând după, într-o zi (era pe la prânz), mă spălam cu apă rece în cada unei băi din respectivul cămin.
Spre mai bună înţelegere, trebuie să-ţi precizez că eram acolo mai mulţi tineri implicaţi într-o cercetare ghidată pe teren (nu prea ne ştiam); unii erau încă studenţi, alţii deja absolvenţi, ca mine, căutând să căpătăm experienţe şi puncte în CV; locuiam în câteva camere (doar în principiu separaţi – băieţi şi fete), având la dispoziţie nişte băi comune (cu WC, chiuvetă şi cadă, rar şi apă caldă).
…Cică, venit de pe nişte scurte drumuri ale dimineţii, făceam duş, deja albastru de frig, cu piele de găină. Iar dintr-o dată Eda s-a năpustit în baie, deoarece avea o urgenţă. Intrând m-a văzut şi strigându-mi ceva s-a scuzat cumva, spunându-mi că se scapă. Cred că era cu fustă, cred că şi-a dat-o cu chiloţi cu tot spre genunchi, după care, repede, a luat poziţia aia pe care de-acum ştiu că adesea o iau femeile care nu vor să se aşeze pe colacul bazinului de WC.
N-am vrut s-o privesc anume, chiar nu, însă am sesizat că, grăbindu-se, a scăpat primul jet peste colac, între picioare, udându-şi grav chiloţii şi fusta. După care s-a repoziţionat şi… Însă după ce s-a uşurat, fără să spună ceva, realmente uimindu-mă, s-a dezbrăcat de tot şi a venit lângă mine în cadă.
Mi-a luat furtunul duşului, s-a stropit cu el, şi constatând cât de rece era apa, într-un frison, m-a îmbrăţişat. În clipele acelea n-am izbutit s-o văd pe de-a întregul, ci doar să o cunosc caldă şi moale. Mi-am dat seama că avea pielea foarte albă, un piept mic dar ferm, sâni cu sfârcuri vinete, o burtică nostimă, fese bombate, picioare scurte, coapse dolofane…
De tot înfrigurată, la scurt timp Eda a fugit să-şi ia hainele: a pus pe ea doar maieul şi fusta un pic stropită, a fugit cu tricoul în mână.
(N-avea de unde să ştie că încă de pe atunci mă tulburau adânc femeile care poartă maieu, care dau astfel un contur părelnic masculin pieptului lor!…) | EF