Cistită

Termen medical ce defineşte o serie de infecţii ale vezicii, infecţii care se caracterizează prin nevoi frecvente de urinare. Mai întâlnite la femei, aceste infecţii fac ca micţiunile să fie însoţite de usturimi sau de durere. În unele cazuri, infecţia este o urmare a primului act sexual (cu deflorare) şi se mai numeşte „cistita lunii de miere” (sau „a primei nopţi”). De altfel, sunt femei mai sensibile în acest sens, ele riscând să fie afectate de mai multe episoade de cistită pe parcursul vieţii sexuale. Forme de cistită sunt cauzate şi de copulaţii mai energice, care conduc la inflamaţii fără microb, recidivante, cunoscute sub numele de „cistită urinară clară”.
S-ar părea că, pe parcursul vieţii, femeia va suferi cel puţin o dată de cistită… | S.T.

„Peegasm”, o nouă practică sexuală

> Dar este vorba despre o practică sexuală periculoasă!

Despre „peegasm” se vorbeşte în ultimii ani ca fiind „o nouă tendinţă sexuală” avută în vedere de unele femei, tendinţă ce presupune ca femeia să amâne cât mai mult îi este posibil să facă pipi, în acest fel urmând să aibă un orgasm „altfel”. Înţelegem că, de fapt, este vorba despre o practică sexuală, iar orgasmul obţinut astfel este, într-o anumită măsură explicabil. Pe de o parte, pur şi simplu, prin intenţia femeii în cauză de a avea orgasm, aspect ce conduce la o erotizare şi la o sexualizare a funcţiei urinare. Pe de altă parte, anatomic şi funcţional, acest orgasm s-ar explica prin presiunea susţinută, în creştere, aplicată asupra clitorisului (mai ales a zonelor ascunse, din corp, ale acestuia) şi vaginului, iar, în fine, când urina este eliberată, de cantitatea mare de lichid, sub presiune, care generează punctul culminant.

Medicii atrag atenţia că femeia nu trebuie să abuzeze de practica ce conduce la peegasm (astfel fiind numit, în fond, orgasmul obşinut pe această cale), întrucât reţinerea de a urina presupune acumularea de bacterii ce pot conduce la infecţii urinare sau renale. Pe de altă parte, dacă femeia bea, în acest scop, mari cantităţi de apă într-un timp foarte scurt (spre a obţine o urină limpede, apoasă, aşa cum adesea este folosită şi cu ocazia unor jocuri uro), îşi poate provoca dezechilibre în orgasnism. Nu în ultimul rând, practicarea curentă poate conduce la destinderea muşchilor vezicii, astfel încât riscă, la urinare, în vezică să rămână cantităţi de urină care trebuie eliminate cu ajutorul sondei! De asemenea, în perspectivă, există risc de formare de calculi.

Pentru a se menţine sănătoasă, medicii recomandă femeii să urineze la cel mult 15 minute din momentul în care creierul trimite semnal că vezica trebuie golită. Altfel, ea riscă să se confrunte, din cauza toxinelor acumulate în vezică, cu fristoane, transpiraţie, dureri pelvine. | D.S.

Statul timp prelungit pe scaun poate implica riscuri asupra sănătăţii genitale!

De regulă, o femeie (mai ales dacă are muncă de birou) stă aşezată până la 12 ore zilnic, cu mici pauze, datorate mersului pe jos şi, uneori, exerciţiilor fizice.

Iar, din nefericire, femeile nu-şi dau seama că statul pe scaun reprezintă o ameninţare importantă asupra sănătăţii genitale.

Din acest motiv, problemele apar în interiorul şi în afara zonei pelviene. Şezând, se generează diverse presiuni la nivelul vaselor de sânge şi limfatice, de asemenea la cel al ganglionilor limfatici. Prin urmare, postura şezândă a femeii, pentru perioade lungi de timp, afectează mai ales funcţionarea ovarelor, uterului, vaginului, rectului, uretrei şi vezicii urinare care, toate, se află la câţiva centimetri sub piele, în planşeul pelvin. De asemenea, sunt afectate şi ţesuturile vulvei.

Principalele probleme pe care, de regulă, femeia le sesizează în legătură cu această situaţie pot fi: inflamaţii ale vulvei, generate de ciuperci (deoarece slaba circulaţie încetineşte intervenţia locală a celulelor albe, în condiţii de umiditate şi temperatură locale crescute); funcţionarea deficitară a rectului, constipaţii; tensiuni locale vulvo-vaginale (uneori percepute ca fiind similare celor de natură erotico-sexuală; stări nedorite de excitaţie) ş.a.

Pentru a evita astfel de urmări, femeia se poate adapta la situaţie, în mai multe moduri:

a) folosirea unor scaune ergonomice;

b) alternarea perioadelor petrecute şezând cu scurte perioade de mişcare;

c) utilizarea unei poziţii corecte pe scaun: femeia se va sprijini pe fese, cu spatele rezemat de spătar (şi nu va sta aplecată înainte, presând vulva); pe cât posibil, va sta cu picioarele uşor depărtate;

d) va avea în vedere scurte etape de relaxare, în care va efectua, de pe scaun, reprize de exerciţii Kegel (alternând strângerea cu relaxarea muşchilor pelvieni);

e) va purta lenjerie intimă comodă, care să permită aerisirea zonei şi care să împiedice încălzirea acesteia;

f) va evita folosirea pantalonilor (mai ales ai acelora strâmţi şi/ sau având cusătura asupra vulvei); se recomandă folosirea fustelor, rochiilor. | S.T.

Fornix

Boltă. Ne referim aici la fornixul vaginal – cunoscut şi sub numele de bolta vaginului sau, mai ales, fundul de sac vaginal –, cuprins din trei zone: fornixul anterior, cel posterior şi cel lateral. În profunzimea vaginului, fornixul poate fi descris ca un şanţ relativ circular (aproximativ în jurul colului uterin), inegal, partea anterioară fiind mai puţin adâncă şi învecinându-se cu vezica urinară. | S.T.