Jurnal către Ema | 1. Eu sunt tot singură deşi…


Ştiu că nu ţi-am mai scris de mult şi ştiu că întotdeauna ţi-a plăcut să-mi citeşti mesajele. Dar nu-mi dau seama de unde să fac legătura, oare ce te-ar interesa să mai afli despre mine? Toate cele obişnuite, mi se pare că nu mai am nimic de zis. Pe la serviciu aceleaşi lucruri, bârfele pe care le ştii. Rar de tot îşi mai aduce aminte cineva şi de tine, cine pleacă, bun plecat. Sper să te simţi bine şi să te descurci cu noua slujbă din Irlanda, era clar că nu vei găsi să lucrezi acolo contabilă, dar cum eşti persoană inimoasă şi implicată sunt convinsă că vei reuşi. Tot singurică sau nu vrei să-mi spui încă. Eu sunt tot singură, deşi mă zbat, chiar fac eforturi să nu mai rămân mult timp în situaţia asta, ar fi cazul să prind şi eu ultimul tren. Fie cum ar fi, dar bărbat să fie. Bine, zic eu aşa, însă nu m-aş mulţumi cu orice, nu l-aş vrea încurcat, urât sau bătrân, măcar de vârsta mea să fie sau cu doi-trei ani mai mult. | M.M.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.