Octombrie, primăvara | 16. Ăsta-i cocoşelul tău?

Prăvălit în pat, Vali era precum un pui peste care, gata înfoiată, avea să se aşeze cloşca. Încordându-se, tânărul se aştepta deja să-i preia cumva gabaritul, însă ea, duioasă, se ghemui lângă pat hlizindu-se. Ăsta-i cocoşelul tău? chicoti, acoperindu-i scula şi boaşele cu o singură mână. Drăguţţţţ… Trase de scula împieliţată, privind-o de aproape, ca la o lecţie de anatomie. Şi cu asta?…, îhî, îhî? făcu ea aluziv, poate mirându-se că un aşa sărac boţ de carne veştedă, ca un cârnăcior stricat… Cu ochii mari către ea, de pe pernă, pe de o parte Vali se dorea şi se simţea făcându-se mic, pe de altă parte era încântat de o asemenea atenţie, pe care n-o mai primise decât o dată, demult. Ciucită lângă pat, Carmen trăgea când de piele, când de gland, când îi pipăia protuberanţele scrotului. El nu îndrăznea nici s-o îndepărteze, nici s-o încurajeze. Proastă cum este de felu-i, pula cerca însă a se însumeţi, iar pe cât prindea volum şi înălţime, Carmen era din ce în ce mai voioasă. Pe cuvântul meu, n-am mai văzut aşa ceva! exclama ea, descoperind cu nonşalanţă pielea glandului şi privind de aproape în tăietura lui ca şi cum ar fi scrutat înţelesul unei priviri de peşte. Parcă-i viu! se miră ea şi, spre a i se adeveri, membrul îi zvâcni în palmă. Ca şi Vali, nici ea nu ştia cum s-i spună mai bine, adresându-i-se cu „ea” sau cu „el”. Totuna, probabil gândi când, la o vreme, prinse voiniceşte falusul între degete şi podul palmei, aproape strivindu-l, făcând să alunece în pieliţele-i în sus şi în jos.
Curând, cu toată opoziţia lui Vali, membrul nu doar că se îmbroboni de plăcere, dar scuipă scurt şi gros, ca un golan. La această surprinzătoare manifestare, Carmen rămase o secundă stupefiată, apoi dădu să-l scuipe şi ea: Na, scârnăvie ce eşti! spuse, stupind peste un rest de spermă flegma ei tot reţinută în gâtlej, de atâta aşteptare şi de emoţie.
Abia zbătându-i-se între degete ca un peşte scos pe uscat, scula lui Vali o emoţionă pe Carmen care, aplecându-se, îşi trânti peste el sânii grei, iar apoi, ca o fetiţă în faţa unui nou fel de mâncare, întinse limba. Atingând fluidele amestecate ale bărbatului stors şi ale sale, femeia exclamă înfundat – bun!, bun!, un pic sărat –, linse şi supse tot ce era, apoi dând cu adevărat fericită capul pe spate: delicios, e ca albuşul proaspăt de ou! | E.F.